În vremuri uitate de lumea de-acum,
Prin prafuri de drum,
Când scuturi şi săbii luptau ne-ncetat, Prin sânge şi iad,
Visau la o lume golită de moarte,
Uitată de rău. Eroi de poveste trăit-au atunci Şi chiar au fost mulţi,
Dar unul mai mare vegheat-a mereu
Sub steagul cel greu.
El, Vlad Vodă Ţepeş, părinte uitat De anii ce cad.