Floare de fier ce din plămâni mă apasă Poţi încolţi fiindcă de-acum eşti a mea Printre gunoaie, cred, mi-am rătăcit haina Busola şi ceasul; spatele mi-a trosnit Uşi şi pereţi şi scrisori – mărturii că suflu Garduri şi ochi ascultând de mă răzvrătesc Mă trezesc în alt punct defect şi cald Fix acelaşi rol, n-am să văd niciun ţel Laţul a-nflorit Ochii s-au căscat Ursul a-ngheţat Stai! Floare de fier ce din plămâni mă apasă Poţi încolţi fiindcă de-acum eşti a mea Roata carului ne calcă Zi după zi după Zi după zi după Ce-a topit ursul Florile de fier se bat în sol şi o capcană cos Fulgii de oţel îngroaşă bruma şi mă-ntorc pe dos Floare de fier ce din plămâni mă apasă(apasă) Poţi încolţi fiindcă de-acum eşti a mea Floare de fier, du-mă departe de casă Fă-mă să rup lanţul ce m-a blocat în infern Rupe-mi plămânii! Urs – rupe lanţul! Urs – da, rupe lanţul!