Încolăcit în piept inspiră grăbit un animal Cu blana năclăită de smoală dulce Un vis adânc Cald şi umed precum interiorul pereţilor inimii Şi de care palma ta s-a desprins Pe degetele tale s-a prelins Smoala dulce, caldă a înţelegerii Mierea de culoarea cenuşii proaspete De care talpa ta s-a desprins Cu un zâmbet îndurerat Lăsând în urmă speranţa tare ca un os negru fagure Al unui gigant adormit sub pământ Al unui pui de urs dormind peste vânt Clinchet de albine scufundate Şi iarna nesfârşită prin care privim Şi de care palma ta s-a desprins Pe degetele tale s-a prelins Tu Când te chem Să înduri Când e frig Să înduri Când ţi-e somn Când în ochi Se cască un gol Tu Să înduri Când pe mâini Crăpături Vei primi Să înduri Şi să-mi cânţi Fagure Negru - Să înduri Când mă plângi Să înduri Pe sub vânt Când te chem Când ţi-e somn Să înduri Eu Din senin Am plecat Să înduri Să înduri Să înduri Fagure De care palma mea s-a atins Pe degetele noastre s-a prelins Mierea de culoarea cenuşii proaspete Miezul îmblănit renăscând în alb