Am scris si noi un cantec care nu se va da pe post Poate n-avem curaj sau poate sunt eu prost De aceea am facut niste versuri care sunt de umplutura Si de o alta factura. Primavara cand venea imi inflorea inima Si pe campul cu flori adunam bujori Cu grebla si lopata fugeam la arat Si lucram, lucram, lucram pana pe-nserat. Eram un om muncitor care tinea la viata Pentru tara si popor eu ieseam in fata Cand ma suiam pe combina si-mi dadeam basca pe spate Eram atat de fericit ca uitam de toate. Acum eu am crescut dar satul meu a ramas la fel Tractoare, furci, utilaje, masini si furaje Mariana s-a-nsurat, l-a luat pe altul de barbat Si pentru ca sunt suparat m-apuc de sapat. Cu sapa sap sa pasca vaca Cu sapa pe umar ma duc la sapat Au plecat multi feciori de la sat la oras Fiindca nu le-a placut viata de randas Pamantul s-a uscat pentru ca nu a fost lucrat Iarba toata-a ofilit iar vaca a slabit. Cine sapa groapa altuia cade singur in ea Toata lumea stie ca la sat asta-i regula S-au sapat intre ei, s-au ingropat intre ei si gata Am ramas numai eu cu sapa. Cu sapa sap sa pasca vaca, Cu sapa pe umar ma duc la sapat Sa-mi traiesc viata mai departe n-are nici un rost Mai bine m-apuc sa donez la organe din mine contra cost Dar ce mai fac cu banii daca nu mai sunt viu, intai mor Si de-abia dupa aia-mi iau sicriu Satul meu a ramas pustiu si numai eu stiu ce durere ma apasa si nu ma lasa Pietrele-au plecat a ramas doar apa, am ramas si eu sa lucrez si sa dau. Cu sapa sap sa pasca vaca Cu sapa pe umar ma duc la sapat