Și da, te regăsesc in fiecare vers al lui Nichita
Și mă gândesc cum fiecare atom din mine te-a putut iubi cândva
Asta vreau să spun, miroseai a tutun, cafea, vanilie, scorțișoară
Și ne sărutam pe muzica lui Eric Clapton și Arctic Monkeys
Și da, ne feream de clișee și eram nonconformiști
Parcă era la modă să fim triști și să iubim ploaia
Și ne făceam planuri cum o să ajungem la Mamaia și o să vedem marea
Dar mereu ajungeam în Vamă
Și cum o să vedem toate festivalurile de alternativ din țară
Fumând și dansând în felurile noastre patetice
Dar toate visele acelea au devenit vise arse
Și scrum
Nu voi mai fi un erou
Nu voi mai fi un erou
Oh, ne vedem iar pe stradă
Și ne vorbim de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat între noi
Iar apoi, redevenim aceeași străini cu amintiri în buzunar
Spune-mi, unde ai lăsat iubirea?
Probabil mă învelesc cu ea
Nu, de fapt, mă învelesc cu cearșaful meu de iluzii
Și mă gândesc, mă gândesc că a fost cea mai mare greșeală a mea
Să cred, să cred că cineva se mai poate schimba
Nu voi mai fi un erou
Nu voi mai fi un erou
Nu voi mai fi un erou
Niciodată
Nu voi mai fi un erou
Nu voi mai fi un erou
Nu voi mai fi un erou
Nu voi mai fi, nu voi mai fi
Niciodată