Din tăcere rup-sa gândul, Sfărâmat-sa-ntreg cuvântul, Sfărâmat-sa-ntreg cuvântul Când din tăcere rup-sa gândul. Ca prin horbă-n glas să crapă Ca prin horbă-n glas să crapă Turuitul să înceapă, Mintea-n veci să nu-i mai tacă Mintea-n veci să nu-i mai tacă. Și prin viață să îi tai rândul, Hodinindu-sa cuvântul, Năucind din cale-afară Ochi furați de lumea amară. Țintuiți în râvnă sună Să nu mai vadă, să nu audă, Prăpăditu-sa pământul, Prăpăditu-sa cuvântul. Mai lasă-ți gându-n cap să tacă Mintea-n cap să se mai coacă Rămâi neaplecat de spate Neînduplecat în toate Nepovârnit în fapte De nepovârnit în fapte De nepovârnit în fapte De nepovârnit în fapte De nepovârnit în fapte, nepovârnit Nepovârnit în toate, nepovârnit Nepovârnit în fapte, De nepovârnit în toate Cuvântul nou să se-ntregească Imn de pildă neprihănească Să dăruiești cu horbă bună De mlădios în vânt răsună Să răzbești în stăruință Să plăsmuiești buna cuviință