Suflet purtat de-o boare ușoară, Ce prin suflu răspândește Buna sa mireasmă. Văz netulburat de năzărire, Ce uitarea n-o stârpește, Și ațintește strâmbătura. Când lumile se ard în sine Și se dezlănțuie-n trezire, Născare dă în deplinire; De încheagă și se dezleagă Încleștări în stări de fire Și-i stă în fire Neclintit în-chinăciune, Înfrățit cu sine se regăsește. Rabdător în înflorire, Cu gând domol în chibzuire, Fără lipsă de măsură, Fără urmă-n mistuire, Și în-chei de săvârșire. Duh... Duh plin de sevă în alungirile sale, Liberează scânteile roabe, Cu greu ales de după moara gândurilor, Cu greu ales din nectarul zorilor ... Zorilor... Zorilor... Vieții!