Timp de-o roată între stele După ce-a înghițit Pământul Și-a strâns la sine cu voci de iele Pe toți cei rătăcind cu gândul Văzduh încins de-nflăcărare De duhuri coapte, neprihănite; Loc încredințat se-ntinsă Pentru Zburătorii ce își țes menirea Izvoară s-a întrupat în siflă Dup-un veac în schimnicie; Ținând în loc învârtejirea Încolăcind în juru-i lumea Când vremea sună a descătușare Din-năuntrul său nestăvilit răzbește, Smac mâmind de voioșie Ce scornăcit izmeri venirea Șapte roți mișcară gândul De șapte ori rotind Pământul, În șapte ceruri îi scăldară Și-n șapte neamuri se-ntrupară.