""Tare-am fost, un om ca nimeni altul, Un sucit mereu, un stramba-drum, Mi-am dorit, cand eram jos, cu-naltul, Iar de-acolo, unde sint acum. Toata viata mi-o traii bolnava. Am fost mare, doar cand eram" mic." Am suit cand am cazut din slava Si-am cazut voind sa ma ridic. N-am cerut la nimeni niciodata, Chiar de-a fost sa rabd, in viata mea. Am dat totul fara nici o plata, Nevoind nimic sa mi se dea. N-am lovit in nimeni. Mai-nainte Am izbit in mine pentru-a sti Cat ar fi durerea de fierbinte Pentru-acel pe care l-as lovi Am trecut prin toate totdeauna Ne-nsemnat, mereu un suferind, Un vulcan, afara stins intr-una, Inauntru, insa, clocotind." Cand vrei sa vezi prin timpul ce desparte, Si nu mai poti desparte de desis Inchide ochii si ai sa vezi departe Ce nu mai poti vedea cu ei deschisi Cand vrei sa fii de departari aproape Si nu mai poti, oricat ti-ar fi de greu. Te departeaza si mai mult de toate De departarea proprie mereu. Eram doar un copil cand citeam asta Simteam si suferinta si napasta Si le rosteam adanc, ca un om mare. Ca pe-o rugaciune inainte de culcare. Imi faceau bine cand mi-era greu, Mi le amintesc acum de parca le-as fi scris tot eu. O doamne, ca timp a trecut, De parca 20 de ani am ramas mut Visam sa le cant... intre timp le-am trait. Toate de-odata, nu cate umpic Si au zacut in mine ca un urlet, Versuri tatuate, scrise pe suflet. Ma simt de parca as fi fost plecat din viata Si m-am intors ca soarele intr-o dimineata. Ca de la tata la fiu, in clipe grele. Iti ofer acum, cadou, bandajele mele. Cand vrei sa vezi prin timpul ce desparte, Si nu mai poti desparte de desis Inchide ochii si ai sa vezi departe Ce nu mai poti vedea cu ei deschisi Cand vrei sa fii de departari aproape Si nu mai poti, oricat ti-ar fi de greu. Te departeaza si mai mult de toate De departarea proprie mereu.