Într-o seară ca oricare alta,
Când luna abia se-mplini
M-ai zărit și cu groază pe chip,
Te-ai oprit din a-mi zâmbi.
Ce s-a-ntâmplat Sânziano, iubito,
De te-ai apucat a fugi?
M-am oglindit în pârâu și cu spaimă
Am văzut de ce nu mă mai știi.
Dărăpănată și despletită
Stoarsă, plângândă și zdrențuită
Am ajuns Sâmcă, cu pașii grei
Umblând prin noapte, îi sperii pe-ai mei
Cine m-a făcut, cine m-a urât
Cine m-a luat și m-a blestemat
Sigur un stăpân, sigur un băiat
Cu râcă-n frunte și rânjet spart
Nici tu, Sânziano, nu mă mai cunoști
Că mi-ai fost iubită n-o să recunoști
Ca să nu ajungi ca mine de răpusă
Vei trăi cuminte, vei trăi supusă
Sunt fricile tale de oameni ca tine
Pe care nu poți să le simți
Sunt ura de clasă și sex ce te ține
În lanțuri amare de-arginți
Sunt Sâmcă, sunt Vâlvă, sunt falsa ta scuză
Pentru cruzimea ce-ai rodit
Brutală, nebună, femeie sub lună
Erou ești că m-ai îngrădit
Dărăpănată și despletită
Stoarsă, plângândă și zdrențuită
Am ajuns Sâmcă, cu pașii grei
Umblând prin noapte, îi sperii pe-ai mei
Cine m-a făcut, cine m-a urât
Cine m-a luat și m-a blestemat
Sigur un stăpân, sigur un bărbat
Cu râcă-n frunte și rânjet spart
Nici tu, Sânziano, nu mă mai cunoști
Că mi-ai fost iubită n-o să recunoști
Vei trăi în frică, steaua mea apusă
Vei trăi cuminte, vei trăi supusă