O, ramâi, ramâi la mine Te iubesc atât de mult Ale tale doruri toate Numai eu ştiu să le-ascult În al umbrei întuneric Te asamăn unui prinţ Ce se uit-adânc în ape Cu ochi negri si cuminţi Şi prin vuietul de valuri Prin mişcarea naltei ierbi Eu te fac s-auzi în taină Mersul cârdului de cerbi Eu te văd răpit de farmec Cum îngâni cu glas domol În a apei strălucire Întinzând piciorul gol Şi privind în luna plină La văpaia de pe lacuri Anii tăi se par ca clipe Clipe dulci se par ca veacuri Astfel zise lin pădurea Bolţi asupră-mi clătinând Şuieram l-a ei chemare Ş-am ieşit în câmp râzând Astăzi chiar de m-aş întoarce A-nţelege n-o mai pot Unde eşti, copilărie Cu pădurea ta cu tot