Am rătăcit destul și-am obosit crezând
Că drumul pân' la Tine e prea greu,
Căci prea departe ești mereu
Și-atât Te-am căutat acolo unde nu erai
Ca să sfârșesc pierdut în întuneric și păcat.
Fără harul Tău, fără mila Ta aș fi
Pribeag peste pustiul fără țintă
Fugind de Tine ne-ncetat,
Aș rătăci învins, cu pașii goi și stinși
Printre ruinele sufletului meu, fără harul Tău.
Primește viața mea, primește-mi inima,
Pe drumul spre Calvar știai că te voi răstigni
Pentru al meu păcat
Și totuși te-ai jertfit de dragul sufletului meu,
Ești mântuirea mea,
Ești biruința deplină în viața mea.