Oare cum era dacă era cum trebuia să fie,
Nu mai pot să mă mint cu flori de jucărie,
Tu n-ai răbdare pentru mine, mie mi-i clar
Că tu n-ai timp să stai să devin superstar.
Am crescut, am păstrat distanţa, tu nu vezi
Dragostea şi-a pierdut nuanţa,
Şi e păcat, nu mai e exact aşa cum trebuia,
Îţi pare rău că inca te mai regăseşti în strofa mea.
Băiatul, fata, banca, pomul
Împreună legate într-una fac omul,
Las' să curgă de la deal, valul de apă pură
Omul iubit de Dumnezeu într-una îndură.
Trece timpul pentru noi doi, aduce noi ploi
Am noapte în suflet chiar dacă este ziua-n toi,
Stelele pe cer apar negre şi ele
Ne lasă amintiri în tatuaje negre pe piele.
Pentru ce spun, poate par nebun,
Tu încă te miri de ce n-am renunţat până acum,
Da' nu am cum, iubirea mă face slugă
Pentru noi doi aprind ochii negrii sub glugă.
Toată patima vreau departe să fugă
Şi toată negura vreau soare s-aducă
A trecut timpul, nu mai suntem copii, am crescut
Avem capul pe umeri, am învăţat din ce-am văzut
Am plătit şi tribut şi n-am fost noi de vină
Că n-am vrut să vedem dragostea pe cine-nclină
Timbrul iubit, ofilit pe scrisoare
Ajunge la tine cu valuri de mare.
Pun pe foaie câteva cuvinte
E necesar să îţi aduc aminte
Că băiatul, fata, banca, pomul
Împreună legate într-una fac omul.
Spune-mi ce-a rămas din noi,
Unde-s nopţile în doi,
Unde-i dragostea nebună,
Ce-a pornit ca o furtună.
Spune-mi ce-a rămas din noi,
Unde-s visele în doi,
Unde-s ideile tăcute,
Care vorbeau fără cuvinte.
Spune-mi ce-a rămas din noi,
Unde-s nopţile în doi,
Unde-i dragostea nebună,
Ce-a pornit ca o furtună.
Spune-mi ce-a rămas din noi,
Unde-s visele în doi,
Unde-s ideile tăcute,
Care vorbeau fără cuvinte.
Toată lumea pare-n ochii mei deşert
Eu nu mai râd, nu mai plâng, nu mai cred, nu mai iert
Nu mai poate absolut nimic să îmi aline truda
Nu sunt fericit chiar de mă-ngrop în aur ca Iuda.
Gândurile mele par duse cu pluta,
Nu mă consolez chiar dacă apar fete cu suta
Ursitoare care mai de care
Cu baghete magice vor să mă scoată din stare
Da' eu văd pe fundalul zilei cel mai frumos chip,
Restu' promit numai castele de nisip
Sincer să fiu, încă mă-ntreb de ce nu mi-e bine
Şi de ce nu am putut să cresc lângă tine.
Banii nu contează la creştini
Unde fericirea e bine chiar dacă-s bani puţini
Greu de crezut, o iau de la-nceput
Nu mă consolez, că ştiu ce-am avut şi-am pierdut
Pare metaforă "o viaţă întreagă"
Tu ştii prea bine încă ce ne leagă
În tine sufletul rămâne pur,
Nu te alină ce găseşti în jur
Încă mai cauţi şi vrei să găseşti,
O jumătate să poţi să iubeşti
Da' peste tot e întuneric, frig şi pustiu
Trece timpul şi îţi face din suflet sicriu.
Iau pixul şi scriu să te-aduc înapoi
Cerne sita speranţă, cu gândul că adun diamante din noroi
Doi unu' fac, încă nu mi-i drag altă jumătate, d-aia nu mă bag.
Şi pun pe foaie câteva cuvinte
E necesar să îţi aduc aminte
Că băiatul, fata, banca, pomul
Împreună legate într-una fac omul
Spune-mi ce-a rămas din noi,
Unde-s nopţile în doi,
Unde-i dragostea nebună,
Ce-a pornit ca o furtună.
Spune-mi ce-a rămas din noi,
Unde-s visele în doi,
Unde-s ideile tăcute,
Care vorbeau fără cuvinte.
Spune-mi ce-a rămas din noi,
Unde-s nopţile în doi,
Unde-i dragostea nebună,
Ce-a pornit ca o furtună.
Spune-mi ce-a rămas din noi,
Unde-s visele în doi,
Unde-s ideile tăcute,
Care vorbeau fără cuvinte.