Mario, noaptea e sinistra, eu stau la tine în cavou
Şi mă gandesc mereu la faptul, cât am putut să fiu de bou
Dar te-am iubit cum într-o viată ţi se întâmpla doar o dată
Cu o dorinţa furtunoasă şi cu un dor exasperant
Ţi-am făcut rost de cinci flacoane străine de ampicilină
Mi-am educat cu propria mână temperamenta mea sangvina
Dar te-am iubit, dar la iubirea-mi tu ai raspuns cu o proza seaca
Drept urmare şi dezastrul era normal să se petreacă
O Doamne, de-as uita de noaptea cea cu pachetul de Camel
Când tu aprinsu-ţi-ai ţigarea cu chiar bricheta lui Fănel
Te-am întrebat atunci "Mario, de unde dracu' ai bricheta? "
Iar tu ai râs si-ai dat degrabă răspunsul "De la Antoaneta"
Dar eu ştiui cam chiar de atuncea ca e bricheta lui Fănel
Ca ea este acum la tine pentru ca tu ai fost la el
Te prind, cu lama mea Gillette, pe carnea ta caniculara
Am tot urcat încet, până la vena jugulara
Şi brusc, din trupul tău cel suplu, suflarea vieţii curge lină
Scoţând mai tare-n evidenta temperamenta mea sangvina
Dar te-am iubit, dar la iubirea-mi tu ai răspuns cu o proza seaca
Drept urmare şi dezastrul era normal să se petreacă
Acum sunt trist, noaptea-i sinistră, eu stau la tine în cavou
Gândesc înmărmurit la faptul, cat am putut sa fiu de bou
Tu şi Fănel, voi împreuna, unde-o pachetul de Camel
Si-ţi mai aprind o lumânare de la bricheta lui Fănel