Sunt băiatul care rumegă sandvişuri la şcoală,
Singur pe-o bancă, o pauză întreagă până intră-n clasă,
E-o conspiraţie coae, nu mai sunt la modă,
Sunt ca un dealer căruia nu-i mai sună telefonul,
Am atâtea amintiri de care vreau să scap,
Atâtea seri de nebunie-n care mi-am făcut de cap
Ca să pot să pun capul pe patul meu tare, s-adorm,
Unde crezi c-o să te-ntorci când n-o să te mai suporţi?
De acum tre' să munceşti, n-o să mai poţi să minţi,
Poţi să dai vina pe părinţi da' la sfârşitul zilei simţi vina şi regretul
Generate de ruşine şi pretexte,
Vreau să fiu sărac lipit, dar liniştit,
Vreau să spun tot ce simt şi o să mă schimb,
Vreau să uit de toţi cei cunoscuţi,
Vreau să îţi explic ca să mă asculţi,
Aş vrea să scriu o carte şi să pun o bombă,
Aş vrea să nu mă placi şi să intri-n vorbă,
Vreau să pot munci ca să nu fur,
Vreau să nu fiu liber de Crăciun,
Aş vrea să fiu român doar în ochii tăi
Pentru că fostul meu patron ştia că fraţii mei sunt răi,
Vreau să nu mai petrec o secundă în arest
Dar o s-omor primul francez care mă mai priveşte cu dispreţ,
Vreau să pot să cred c-o să reuşesc,
Vreau să nu înghit minciuni ca să nu mă înec,
M-am agăţat prea mult de vorbe,
Am avut probleme şi impresia că timpul o să poa' să le rezolve,
Vorbeşti cu Dumnezeu, înseamnă că eşti credincios
Dar dacă îţi răspunde eşti nebun, dă-te-n sloboz, nu?!
Toţi copii ăştia înţeleg fix pula,
Sunt făcut să vă conduc, să vă distrug,
Dar nu vreau niciuna.