Desculț prin cenușa de ani mă perind
Prin gheață-mi privirea de suflet desprind
Între ruine leșuri revarsă-n de sihlă
Umbra devenindă a amurg'lui mină.
În frig colind nemurirea
Strigînd, sperînd la voci mărunte
Și vîntul sfichiund privirea-mi
Mă-ndeamnă la scîncet
Zăpezi înghit flacăra spaimei
În a iernii uitare.
În nemărginire
Seamănă umbrire
Diavolul din piatră
Scuipă apă sacră.
Codrii se îndoaie
Munții se-ncovoaie
Sub a sa răscoală
A simțirii boală.
Stelele se schimbă
Cerul se întindă
Ca o mantie moartă
Peste-a vieții poartă.
Glia se desface
Glodul saă înșface
Tot ce încă suflă
În pustiu de stîncă.
Trupul meu, mă las-n vrajba
Ce din mintea-mi izvorăște
Oasele-mi troznesc a vifor
Ger mă împînzește-n simțuri.
Las mormîntu-mi lepădării
Stinga-se glasul ororii.
Trepte de cenușă curgă
Către colții ce mă-așteaptă
În genune, 'n flăcări negre
Sîngele-mi să intre'n soare
Și lumina ca să piară
Stingă-se trăirea iară!
Desculț prin cenușa de ani mă perind
Prin gheață-mi privirea de suflet desprind
Între ruine leșuri revarsă-n de sihlă
Umbra devenindă a amurg'lui mină
În frig colind nemurirea
Strigînd, sperînd la voci mărunte
Și vîntul sfichiund privirea-mi
Mă-ndeamnă la scîncet
Zăpezi înghit flacăra spaimei
În a iernii uitare.