Cu pleoapa ta de-argint mă acoperi Mă descoperi În ochii tăi presimt calde treceri Spre primăveri Îmi este gândul prea curat Surâsul tău neașteptat Bună și veche e-mbrățișarea Suntem prea iubiți, ne sunt ochii ascuțiți Călărim pe calul ce mușcă zăbala, zăbala Vai, vai, vai, mă îndemn cu mâna La plecare, fără-ngrijorare Și mă privești, părul ți-e ca lacul Mov la culoare, plin de răcoare Mă ține poarta lipit, VIsul nopții nesfârșit Mai privesc la iezii din ograda lungă Tu mă mângâi pe grumaz Mi-l îmbraci în alb atlas Mă strecori, dar dorul o să mă ajungă, ajungă Ochii tăi presimt